frumusețe nu înseamnă mereu bunătate
cu siguranță – filmul [ il portiere di notte , liliana cavani, 1974] nu este decât un pretext, un punct de sprijin pentru a mărturisi ceva ce până acum a fost mai mult șoptit despre nazismul ipostaziat în corpul politic al răului absolut, dar încă “ fascinant ” [ susan sontag ]. majoritatea publicului de cinema și a criticilor care au încercat să facă “ sens ” din cele puse în față de regizoare au ales blocajul în scandal. un fost ofițer ss care încearcă să își piardă urma în viena anilor 50 și o supraviețuitoare evreică a unui lagăr de concentrare se reîntâlnesc în hotelul la care el este acum angajat. acum că statutul lor social e inversat, descoperim că nu doar sub imperiul puterii s-a lăsat ea în trecut “ atinsă ” de max , ci mai ales sub imperiul plăcerii, momentul în care intrăm în labirintul erotic care refuză animalic să se supună imperativelor morale. criticii de film, liberali în toate, capabili să îmbrățișeze în corectitudinea lor politică tot ce e omenesc [ chiar și mar
